fbpx

 

 

Joies

Entuziasmul, o nebunie înfrântă într-un act eliberator de creație. Referințele culturale moderne asupra extazului de orice fel sunt rarisime, dacă nu inexistente. Marii gânditori ai modernității s-au concentrat aproape exclusiv asupra stărilor negative, de frică, greață sau angoasă.

Bucuria extatică ca formă de creativitate autentică o putem regăsi la grecii antici: pierderea de sine declanșată de entheos = zeul din interior naște așa-numita sfântă nebunie. Serbările închinate lui Apollo, lui Dionysos, muzelor, lui Eros și Afroditei sunt exemple clasice ale manifestărilor „maniacale”. Grecii iubeau viața, dar fără iluzii, cu ochii larg deschiși. Zeii lor erau nemiloși, plini de invidie. Un amestec paradoxal de entuziasm irațional-religios și reflecție critică asupra realității au creat civilizația moștenită de noi.

Într-o definiție foarte prețioasă, entuziasmele noastre, stimulii bucuriilor de sine stătătoare, sunt imbolduri de a ieși din sine…

Întrucât o imagine face cât 1000 de cuvinte, cred că definiția ultimă a entuziasmului se regăsește în această fotografie, făcută de Gerald Waller, în 1946:

© Gerald Waller, 1946, New Shoes, Austria