fiziologia gustului - brillat-savarin

Ce mă leagă de Brillat? Pasiunea pentru Drept și Bucătărie? Sau poate e numai o formă de protest a spiritului împotriva etichetelor de orice tip. Sau e vorba de epicurism de un gen minimalist. Sau e numai vitalitate​. În epoca începutului de secol XIX, epocă fascinată de fiziologii, monstruos și bizar, se naște o carte emblematică pentru gândirea gastronomică a viitorului: o combinație de teorii pseudo-științifice, anecdote și meditații filozofice sau mai degrabă niște bancuri, toate împletite în jurul elementului esențial al vieții: mâncarea.

„fericirea de care avem parte în viață atârnă în mare măsură de felul în care se desfășoară zilnic mesele.”

Brillat-Savarin, Fiziologia gustului (Editura Meridiane, 1988)

Amestec de umor și seriozitate didactică, Fiziologia gustului e o carte enervantă. Am lăsat-o și am reluat-o, fără să-mi dau seama că nu poate fi citită decât a la long.

Savarin știa să producă impresie în epocă: cunoscător a cinci limbi străine, în afară de latină, își propune să creeze o nouă știință: gourmanderie, sau arta ospitalității. Ceea ce îi iese seamănă mai degrabă cu un compendiu de bârfe și precepte aleatorii, anecdote și observații care ar spori, credea el, plăcerile mesei. Darul lui Savarin era cel de povestitor – anecdotele lui, mai degrabă decât analizele lui, fac deliciul cărții.

Plictisitoare pe alocuri, căci, alas, e plină de impresii de secol 19, e totuși o lucrare la care poți face trimiteri filozofice când vine vorba de mâncare. Mai ales când vrei să-ți impresionezi invitații ​nu doar cu ceea ce le pui în farfurie :))

Gurmanderia socială întrunește eleganța ateniană, luxul roman și delicatețea franceză, rânduiește  totul cu agerime, duce la îndeplinire în chip savant, savurează energic și judecă profund: însușire prețioasă, care ar putea fi o virtute și care este cel puțin, cu siguranță, izvorul celor mai pure plăceri ale noastre. Gurmanderia este preferința pasionată, rațională și intrată în obișnuință pentru tot ceea ce face plăcere gustului.

idem

Am descoperit pe internet un interviu cu una dintre traducătoarele sale în limba engleză, MFK Fisher, o mare gourmandise (care a scris, printre altele și The Art of Eating), și ceea ce spune ea rezumă perfect întreaga carte și toată gândirea ce a luat naștere odată cu descoperirea acestui nou mod de a privi mâncarea:​

”The ‘Physiology,’ ” I begin, ”is such a unique work that it doesn’t seem to fit into any category. It’s almost a genre in itself. You seem the perfect match for it in that sense, a writer without a real genre to fall into. Do you think that’s why you worked so well together, you and Jean Anthelme?”

”I don’t know about that,” she answers, looking pleased. ”But it certainly was fun and I learned an awful lot – like how to keep everything clear and simple – from his prose. He wrote such beautiful prose. If you followed it you couldn’t go wrong. It’s rather like following a recipe by Julia Child: might be boring as hell, but if you actually do it. . . .” Her eye wanders over to the plate of crumbs.
:))

Sursa

Obsesia generală pentru fiziologii a lăsat în urmă reflecții filozofice de o calitate cel puțin îndoielnică la care putem reveni cu un zâmbet ironic și o prețuire pentru stil.

Să înălțăm o odă spiritului francez care, odată cu Brillat-Savarin, a transformat definitiv obiceiul primitiv de a mânca fără discernământ:

gurmanderia și cochetăria… sunt amândouă de origine franceză.

Brillat-Savarin, ibidem

Read this!

It’s beautifully exhausting!

Enjoy Every Single Bite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *